„Poate acum înțelegeți”

Deși cazuri de infectare cu noul coronavirus s-au declarat în aproape toate județele din țară, starea primului și singurului pacient din Alba le-a copleșit pe cadrele medicale.

Împărtășesc cu toți o experiență în speranța că veți înțelege…Jurnal COVID-19„, astfel își începe asistenta mărturiile șocante.

Este adus la noi primul caz confirmat cu COVID-19. Femeie, tânără. O voi numi Doamna G (pacientul nr. 1, sună atât de urât!) . Speriată și suspicioasa totodată. Încerc să o liniștesc, să o calmez, să o încurajez, de sub costumul care nu lasă să se vadă nimic… nici umanitatea, nici empatia, nici compasiunea și nici teama mea deopotrivă.

Îi măsor funcțiile vitale care erau în parametrii normali(Doamne miluiește!). Mă gândesc în sinea mea: „Eu am pulsul de două ori mai mare decât al doamnei!” – inima stătea să îmi sară din piept însă… nu putea ieși… o ținea acolo costumul salvator…Îi spun că urmează să îi recoltez probele biologice, moment în care mă întreabă suspicioasă :” De ce trebuie să îmi recoltați? Ce analize faceți?

„(…)În tot acest timp vorbesc cu ea și în cele din urmă îi câștig încrederea. Încheie cerându-și scuze că EU sunt nevoită să trec prin toate acestea din cauza ei. O liniștesc din nou spunându-i că asta este profesia noastră, gândindu-mă totodată „Oare ce este în sufletul ei? Uite că ea se gândește la mine! Doamne, dă să fie toți cei care urmează, la fel ca această doamnă, cu bun simț și înțelegători!

La ieșirea din tură, mă opresc pe rampă, în dreptul ferestrei ei(sunt peste 3 metri), o salut (gest făcut cu mâna) , zâmbindu-i. Îmi zâmbește la rândul ei și îmi mulțumește…Poate acum înțelegeți de ce VOI STAȚI ÎN CASĂ iar NOI SUNTEM ÎN SPITAL!”, a mai scris femeia.