M-am măritat cu Ioan din dragoste

Această poveste de viață a fost publicată de revista Psychologies, care a primit-o pe adresa redacției.

Eram mândră cu el pe stradă și mă distram când femeile întorceau capul după el. Eu eram aleasa, așa că nu îmi mai încăpeam în piele de bucurie.

Nu era un bărbat tandru sau prea comunicativ, dar puneam asta pe seama educației militare. Multă ordine, prea puțin sentiment. Am crezut că îl voi învăța eu ce înseamnă să iubești.

Am crezut că dacă îl voi iubi destul, lucrurile se vor schimba. Și am avut dreptate, s-au schimbat. În rău. Pentru Ioan, eu eram slabă, nefericită, condusă de sentimente superficiale.

Pentru el conta rigurozitatea. Prosoape la dungă, podea lună, pantofi lustruiți. Eu eram haotică, iar asta îl enerva. Locuiam deja împreună, iar viața cu el era o spaimă continuă că nu e suficient de curat, de ordine…

Într-o zi, mi-a dat o palmă pentru că în bucătărie era dezordine, iar noi așteptam musafiri de la serviciul lui…. Gătisem toată ziua pentru această vizită și nu am avut timp să fac curățenie. A urlat la mine că îl voi face de râs în fața colegilor.

Conta mai mult să fie bucătăria curată decât contam eu. Am suferit, mi-am cerut iertare, am plâns. S-a uitat la mine cu dispreț. Nu înțelegeam nimic, era evident. Nu eram suficient de bună. Așa că au început infidelitățile.

De una am aflat direct de la femeia respectivă. Care mi-a apărut la ușă și mi-a spus să îl las că este al ei.

Am simțit că mă prăbușesc. Nu știam ce să zic. Tipa a râs, mi-a zis că oricum nu am șanse în fața ei și a plecat. Era o femeie frumoasă și, evident, tupeistă.

Când a venit Ioan acasă mi-a spus că nu e treaba mea ce a făcut cu ea, iar dacă mă interesează să rămână cu mine, nu mai pun întrebări… Am înghițit, am mai îndurat o perioadă, apoi am rămas însărcinată. Am pierdut însă sarcina la câteva săptămâni.

Ioan nu era entuziasmat de copil. Când i-am spus despre sarcină, a plecat de acasă să se îmbete. Când am pierdut sarcina, a zis că e mai bine, oricum nu era momentul.

Era însă momentul să plec eu și am făcut-o. Aveam 23 de ani când am lăsat tot în urmă.

 

Continuarea aici